No matter what happens
Even when the sky is falling down
I'll promise you
That I'll never let you go.♥

Iubire.

Vreau un iubit pe care nu va trebui să-l iubesc cu adevărat. Vreau un băiat care să fie atât de beat încât să nu-mi arunce un “te iubesc” doar pentru că se simte obligat. Şi dacă nu se poate aşa, o să învăţ că săruturile nu înseamnă mereu ceva, că promisiunile se pot încălca, şi că iubirea e un alt mod de a spune: “Vreau să te fac să suferi!”.
Cineva mi-a spus odată că trandafirul e un simbol al iubirii. Dar trandafirul se ofileşte şi moare. Cum rămâne cu iubirea după aceea? Aha… am prins ideea: nu se poate explica, e ca magia. Dar magia de cele mai multe ori e doar o iluzie.
Sentimentul asta nu m-a plictisit, nu mă plictiseşte, doar că mă dezamăgeste zi de zi. Şi de vină pentru toate deziluziile numite în mod greşit “iubire” sunt de vină doar basmele cu ale lor cenuşărese, prinţi fermecători, nunţi de vis şi cai albi.
Cine are nevoie de iubire?
Mintea pare să nu-ţi mai funcţioneze, genunchii îţi tremură, slăbeşti, ai impresia că inima o să ţi se oprească sau o să-ţi sară din piept, rămâi fără cuvinte, ochii ţi se umezesc. E doar ca un fel de boală şi, pe lângă toate căcaturile, la sfârşit nu-ţi dai seama că există motive mult mai serioase de a plânge.

Gataa!

Incep sa detest sa fiu trezita dimineata. Inainte nu era nici o problema. Raspundeam la telefon, ma duceam imediat in camera la maica-mea sa vad ce vrea, ma duceam pana la geam sa vad de ce urla nu stiu care vecin. Era ok…
Dar de la o vreme incoace sunt trezita doar pentru niste imbecilitati. In sinea mea… ma gandesc si eu ca somnul e o parte foarte importanta. E atat de importanta incat trebuie sa ai un motiv destul de bun ca sa ma trezesti… sau nu!?!
Eu, sincer, nu-mi aduc aminte sa fi trezit pe cineva si sa-l tin in telefon mai mult de cateva secunde: “Dormeai? Ok… imi dai un mesaj cand te trezesti.” Cam la asta se limiteaza conversatiile mele matinale cand am nevoie de oameni. In schimb… unii ma suna sa-mi frece menta. Ba fratilor… menta o frec si eu toata ziua. N-am nevoie de ajutor. Acum sincer vorbind… chiar se merita sa-ti bubuie capul toata ziua pentru ca n-ai dormit suficient? Nu! Din seara asta ma pis pe toti si-mi dau telefonul pe silentios. Nici musca sa nu o aud c-o trimit la culcare.

Ajung acasă. Mă descalţ şi mă uit dacă este cineva. Învârt cheia în uşă şi dau telefonul pe... silent, că n-am chef de nimeni. Apoi deschid laptopu'. Merg şi la bucătărie, iau frigiderul la control. Îmi scot să-mi fac un sandviş. Las lucrurile pe masă şi îmi pun muzică. Este 1, deci sperăm că nu se supără nimeni dacă dau la maxim. Sau? E, oricum nu contează.

Îmi fac sandvişul, dau muzica încet, mă aşez în pat şi caut telecomanda. O găsesc sub mine după vreo cinci minute. Dau drumu' la TV şi încep să butonez, în speranţa că o să găsesc ceva interesant. Până la urmă, las pe Animal Planet şi îmi continui... micul dejun. În acelaşi timp scriu şi un mesaj şi... mi se pare că aud ceva. Zic că iar delirez şi-mi văd de treabă, că doar s-a mai întâmplat să mi se pară.

După vreo 10 minute, aud acelaşi sunet. Ies pe hol şi fixez cu privirea uşa. De acolo se aude. Mă uit pe vizor, nu e nimeni.
"Da, deci mi s-a părut."
Mă duc spre pat, iar se aude. Ce Dumnezeu?! Merg iar la uşă şi dau s-o deschid şi îmi dau seama că se împinge ceva sau cineva în uşă. Băăăi, wtf? E o glumă? Dacă da, e una extrem de proastă! Ma uit pe vizor si vad ca un barbat mare si in negru + beat tot se clatina pe hol.:mai ales ca se da la usa mea.!

O, da. Ce fac? Chem poliţia? O să par stupidă. Chem pe cineva să-l ia de acolo? Poate e periculos. Bine, nu fac nimic, poate pleacă. Închid uşa , de două ori. Ce să fac? Mă duc îngrozită la baie, îmi fac un duş. Mă plimb prin casă în prosop şi papucei şi aud un fâşâit, apoi câţiva paşi, uşa de la lift care s-a trântit zgomotos şi liftul care pleacă. Deschid uşa, nu mai era nimeni acolo. Totuşi, mirosea a băutură şi a... nu ştiu cum să spun eu... pişat. Îmi pun mâna la nas şi intru în casă repede, să nu cumva să intre şi mirosul.
Habar n-am cine este nenea, de unde a apărut şi cum a intrat în scară. Bănuiesc că nu a rupt uşa, nu? Deci, logic, cineva i-a dat drumu'. Ori a intrat cu cineva, deşi este puţin probabil.

O dimineatsa..

Am adormit cu muzică... a cântat toată noaptea. Am visat frumos şi am dormit excelent. M-am trezit de dimineaţă cu chef de dat ordine. Parcă l-am auzit pe tata pe la 6 că mi-a zis "Pa, ai grijă de tine, ţi-am lăsat bani pe birou". Deci rămăsesem cu mama, e logic. Încep s-o strig prin casă... "Mamaaa, unde eeeeşti?". Nimic. OMAGA. Băi, ce Dumnezeu? Sunt singură? Doamne, chiar trebuie să le fac eu pe toate? Ce oameni, ce oameni..

Merg la baie, îmi prind părul şi mă spăl pe faţă şi pe dinţi şi după mă duc la bucătărie să văd ce am prin frigider. Deschid uşa... parcă şi un sandviş (frate, ce aiurea sună, da' aşa cică e corect) era greu de făcut. Chiar şi aşa, îmi iau ingredientele, le pun pe masă. Parcă am poftă şi de nişte ouă... Iau şi două ouă. Le spăl şi le las în prosop, până puneam tigaia pe foc. Mă spăl pe mâini (nu ştiu de ce, dar fac asta foarte des) şi dau să mă şterg cu prosopul. Ouăle o iau la vale. Reuşesc să prind unul, celălalt se sparge. Şterg imediat (nu de alta, dar altfel uitam) şi scot altul. Aceeaşi poveste, numai că acum le-am pus pe amândouă pe aragaz. Dau să spăl roşia, o pun în prosop, iar mă spăl pe mâini, iar dau să mă şterg şi dau şi roşia pe jos. Acum, problemă. Nu o găsesc. Zic "Eh, las', c-o găsesc eu" şi mă duc la aragaz să-mi fac ouăle.

Le pun în tigaie, mă feresc de ulei şi, când mă dau înapoi, calc în roşie. Cum a apărut acolo, habar n-am. Curăţ şi roşia de jos . În timpul ăsta, ouăle se făcuseră, dar îmi era frică să le iau pentru că sărea uleiul pe mine. "Le mai las două-trei minute, că nu-i bai". Între timp, îmi faceam sandvişul. Scap şunca jos, apoi scap şi frunza de salată, dau şi roşia... şi puţină brânză dau pe jos... apoi mă dezechilibrez. Şi zic râzând "Îmi bag picioru'... sau mai bine nu", abandonez chestia pe masă şi îmi iau cafeaua de pe masa pe care o facuse tata. Mai pun în cană, pun puţin zahăr, lapte şi ma duc in dormitor lasand totul vraiste.si ma asez pe pat fix pe telecomanda si pleosc se aprinde teveu unde una ţipa ca idioata. Mă sperii, vărs cana de cafea... îmi propun să nu mă enervez...
Imi aduc aminte de oua care inca faceau bulbuci si pe care le pun intr.o punga cu tot restul lucrurilor de pe masaaa.deschid geamu si le dau unui caine care le mananca pe nerasuflate.
Inchid geamu si observ ca eu tot flamanda am ramas.si ma hotarasc si intru pe mess unde observ ca mari are meditatii.astept sa le termine ca poate am o sansa sa merg cu ea sa mancam.:>inca astept.....

Sii totusi........a trecut.!

Si a trecut aceea searaaaa specialaaa unde toti eram aproape si uniti(inafara de geanina.aditsa si bogdan)vorbeam toti uitand momentele in care ne certam sau ne injuram...
Seara mult asteptata a trecut.v-a veni ziua in care ne vom lua LA REVEDERE si nu pot sa nu.mi aduc aminte ziua in care toti ne.am cunoscut si acum sa o vad pe cea in care ne vom despartii venind cu pasi repezi spre noi.
Serios acuum.de ce atat de repede?!
Poate o sa fiu din coincidenta cu cineva din clasa in liceu dar nu se compara cu toti acesti ani si toti acesti colegi pe care nu.i voi mai vedea in fiecare dimineatsa cu fetele "plouate" sau sa le mai aud glumele lu bolea si bogdan....toate aceste momente nu vor fi uitate.sau poate da.dar nu de mineee.:X
Stiu ca doare.multe lacrimi.pagini scrise de mine cu mult timp in urma despre aceasta zi care va veni.si?pentru ce?nu pot opri timpul.nu pot face nimic.
Stiu ca viatsa merge inainte dar sunt 8 ANI mari si lati.!!!!!!!!!!!!!!!!
Vreau sa va spun ca va iubesc orice ati face.:X

V-am mai spus ca va iubesc.?!