Si a trecut aceea searaaaa specialaaa unde toti eram aproape si uniti(inafara de geanina.aditsa si bogdan)vorbeam toti uitand momentele in care ne certam sau ne injuram...
Seara mult asteptata a trecut.v-a veni ziua in care ne vom lua LA REVEDERE si nu pot sa nu.mi aduc aminte ziua in care toti ne.am cunoscut si acum sa o vad pe cea in care ne vom despartii venind cu pasi repezi spre noi.
Serios acuum.de ce atat de repede?!
Poate o sa fiu din coincidenta cu cineva din clasa in liceu dar nu se compara cu toti acesti ani si toti acesti colegi pe care nu.i voi mai vedea in fiecare dimineatsa cu fetele "plouate" sau sa le mai aud glumele lu bolea si bogdan....toate aceste momente nu vor fi uitate.sau poate da.dar nu de mineee.:X
Stiu ca doare.multe lacrimi.pagini scrise de mine cu mult timp in urma despre aceasta zi care va veni.si?pentru ce?nu pot opri timpul.nu pot face nimic.
Stiu ca viatsa merge inainte dar sunt 8 ANI mari si lati.!!!!!!!!!!!!!!!!
Vreau sa va spun ca va iubesc orice ati face.:X
luni, 30 mai 2011
vineri, 27 mai 2011
marți, 24 mai 2011
Stii tu.....
Ai considerat întotdeauna că eşti cea mai bună. Nu am vrut să te contrazic. Te-am lăsat să trăieşti în lumea ta plină de superficialitate. Orgoliul ţi se varsă prin scurgerile de preaplin. Nu ştiu cum ai loc de tine, în tine. Te reverşi. Arunci asupra celorlalţi frustrările tale şi umezeşti umerii încărcaţi ai celor pe care îi consideri prieteni, dar nu ai admis niciodată că ai făcut asta. Ba mai mult, te-ai descurcat întotdeauna singură şi, chiar de ştiai că greşeşti, ai refuzat ajutor preţios. Ai mers drept şi uite, ai dat cu nasul de zidul nepăsării.
Ce, scumpa mea, ai rămas singură? Poate că trebuia să te gândeşti la asta când ai călcat peste capetele celor care îţi ascultau chiar şi cele mai mari minciuni. N-ai ştiut, draga mea să fii sinceră niciodată, tu înfloreai până şi minciunile. În schimb, ai pretins întotdeauna ca oamenii din jurul tău să fie sinceri şi întotdeauna săritori, chiar şi după ce ai refuzat în scârbă mâna ce ţi-au întins-o de atâtea ori. Poate ar trebui să-ţi dea de gândit că oamenii nu-ţi mai răspund la telefoane şi până şi simplele conversaţii pe messenger par scrise în grabă.
Ai stat sus, acolo, pe piedestalul tău şi nimeni n-a făcut efortul să te dea jos pentru că este evident: odată şi odată, tot o să cazi. Prea ai nasul pe sus şi uiţi că ai ajuns unde eşti numai împinsă de la spate. Termenul de "prieten" ţi-e cam străin, ai în jur numai cunoştinţe care te evită. Ce, nu-i aşa? Ba cum nu? Când ai alunecat prima dată de acolo de sus, au sărit mulţi să te ajute şi au făcut-o cu toată bunăvoinţa. Tu însă ai hotărât că, decât să accepţi o mână caldă şi câteva mângâieri pentru rănile proaspete, mai bine te retragi într-un colţ şi ţi le lingi singură. Ca o căţea, ar zice unii.
Poate şi eu am fost prostănacă şi am crezut prea mult într-un om care m-a dezamăgit de atâtea şi atâtea ori. Dar am zis să-ţi mai acord o şansă. Şi încă una, şi încă una. Până când am zis "Gata! Mi-a ajuns!". Adevărul este că mă scârbea fiecare lucru pe care-l auzeam despre tine pentru că nu mai erai cea pe care o cunoşteam. Fiecare om se mai schimbă, aşa m-am schimbat şi eu. Că atunci când te schimbi este normal să îţi speli inima de amintiri neplăcute şi să îmbraci haine noi, cu mult mai protectoare. Vezi? Mi-am luat o haină antiglonţ, pentru inimă.
Aşa cum era de aşteptat, te-ai prăbuşit de pe piedestal. De data asta, s-a spart şi el. Ai rămas singură, cu ochii deschişi. Până acum ai preferat să te minţi. Aşa faci şi acum. Poate orice om se mai minte, încercând să fie optimist. Dar nu toţi oamenii rămân singuri. Să te gândeşti bine la asta, oricum o să vezi că toate porţile o să-ţi fie trântite în nas. Măcar să fii tu fericită. Pentru că nu va mai fi nimeni acolo să observe ceva şi, când te bucuri singur, parcă nu e la fel. Şi încearcă să ne priveşti de la acelaşi nivel, muritoare de rând ce eşti. Trezeşte-te. Soarele apune şi pentru tine.
Ce, scumpa mea, ai rămas singură? Poate că trebuia să te gândeşti la asta când ai călcat peste capetele celor care îţi ascultau chiar şi cele mai mari minciuni. N-ai ştiut, draga mea să fii sinceră niciodată, tu înfloreai până şi minciunile. În schimb, ai pretins întotdeauna ca oamenii din jurul tău să fie sinceri şi întotdeauna săritori, chiar şi după ce ai refuzat în scârbă mâna ce ţi-au întins-o de atâtea ori. Poate ar trebui să-ţi dea de gândit că oamenii nu-ţi mai răspund la telefoane şi până şi simplele conversaţii pe messenger par scrise în grabă.
Ai stat sus, acolo, pe piedestalul tău şi nimeni n-a făcut efortul să te dea jos pentru că este evident: odată şi odată, tot o să cazi. Prea ai nasul pe sus şi uiţi că ai ajuns unde eşti numai împinsă de la spate. Termenul de "prieten" ţi-e cam străin, ai în jur numai cunoştinţe care te evită. Ce, nu-i aşa? Ba cum nu? Când ai alunecat prima dată de acolo de sus, au sărit mulţi să te ajute şi au făcut-o cu toată bunăvoinţa. Tu însă ai hotărât că, decât să accepţi o mână caldă şi câteva mângâieri pentru rănile proaspete, mai bine te retragi într-un colţ şi ţi le lingi singură. Ca o căţea, ar zice unii.
Poate şi eu am fost prostănacă şi am crezut prea mult într-un om care m-a dezamăgit de atâtea şi atâtea ori. Dar am zis să-ţi mai acord o şansă. Şi încă una, şi încă una. Până când am zis "Gata! Mi-a ajuns!". Adevărul este că mă scârbea fiecare lucru pe care-l auzeam despre tine pentru că nu mai erai cea pe care o cunoşteam. Fiecare om se mai schimbă, aşa m-am schimbat şi eu. Că atunci când te schimbi este normal să îţi speli inima de amintiri neplăcute şi să îmbraci haine noi, cu mult mai protectoare. Vezi? Mi-am luat o haină antiglonţ, pentru inimă.
Aşa cum era de aşteptat, te-ai prăbuşit de pe piedestal. De data asta, s-a spart şi el. Ai rămas singură, cu ochii deschişi. Până acum ai preferat să te minţi. Aşa faci şi acum. Poate orice om se mai minte, încercând să fie optimist. Dar nu toţi oamenii rămân singuri. Să te gândeşti bine la asta, oricum o să vezi că toate porţile o să-ţi fie trântite în nas. Măcar să fii tu fericită. Pentru că nu va mai fi nimeni acolo să observe ceva şi, când te bucuri singur, parcă nu e la fel. Şi încearcă să ne priveşti de la acelaşi nivel, muritoare de rând ce eşti. Trezeşte-te. Soarele apune şi pentru tine.
M.
Tu mi-ai spus,
Ca matematica poate insemna si iubire
Ca 1+1 nu face mereu 2,
poate insemna mai mult de atat.
Ne-am bagat sub radical de atatea ori
si niciodata nu am vrut,
sa ne ridicam la puterea a doua.
Dar eu am aflat ca inseamna si altceva:
Tu ai fost compasul care mi-a gaurit sufletul...
Nici nu stii ce durere mi-ai lasat
M-am ascuns intre doua paranteze,
departe de razele tale de cerc
Nu am mai vrut sa aud de la tine
de niciun sin sau cos
Ar trebui sa accepti ca suntem...
drepte paralele...
Vai de perpendiculara ta!
Ca matematica poate insemna si iubire
Ca 1+1 nu face mereu 2,
poate insemna mai mult de atat.
Ne-am bagat sub radical de atatea ori
si niciodata nu am vrut,
sa ne ridicam la puterea a doua.
Dar eu am aflat ca inseamna si altceva:
Tu ai fost compasul care mi-a gaurit sufletul...
Nici nu stii ce durere mi-ai lasat
M-am ascuns intre doua paranteze,
departe de razele tale de cerc
Nu am mai vrut sa aud de la tine
de niciun sin sau cos
Ar trebui sa accepti ca suntem...
drepte paralele...
Vai de perpendiculara ta!
joi, 19 mai 2011
We.
Nu stiu de ce am ales titlul asta. Probabil pentru ca ma simt tradata, frustrata , enervata… Este nedrept ce se petrece aici , in lume , in viata , in suflet , dar noua ne place! Momente de panica , groaza , frica, durere. Totul face parte din puzzle-ul numit viata.
Stii , e foarte enervant cand duci pe cineva in spate si il urci undeva unde nu ar fi reusit sa ajunga singur , apoi isi ia avant si se urca pe locul tau fara putina tragere de inima , fara inima. Si tu rama pe undeva pe afara , sau in cel mai rau caz aluneci si te stabilesti undeva jos , jos de tot .
Dar cineva te priveste mereu si e alaturi de tine. Cineva care tine la tine , care te asculta , te sfatuieste , care te sustine si te apara. Si toate acestea fara sa vrea rasplata. Si ar face totul ca sa nu sufar , chiar si sa renunte la locul ei din varf , si sa stea langa mine jos , de unde o sa ne ridicam amandoua cu putere.
Destinul e mereu corect
Stii , e foarte enervant cand duci pe cineva in spate si il urci undeva unde nu ar fi reusit sa ajunga singur , apoi isi ia avant si se urca pe locul tau fara putina tragere de inima , fara inima. Si tu rama pe undeva pe afara , sau in cel mai rau caz aluneci si te stabilesti undeva jos , jos de tot .
Dar cineva te priveste mereu si e alaturi de tine. Cineva care tine la tine , care te asculta , te sfatuieste , care te sustine si te apara. Si toate acestea fara sa vrea rasplata. Si ar face totul ca sa nu sufar , chiar si sa renunte la locul ei din varf , si sa stea langa mine jos , de unde o sa ne ridicam amandoua cu putere.
Destinul e mereu corect
"Of course it's the alcohol.Hello!"
Cuvintele...se inghesuie, rostogolesc, imping,stau,dorm.Liniste.Sunt in urma, inainte, stagnez?Dorm, insomnie?Invalmaseala...
Douaaaaa miiii zeeeceeeee.Uh! Stiu, nu e nimic inteligent.E prostie curata.
Nu am ce zice, mai bine tac! Te rog, nu citi asta, e o pierdere de vreme, cum e blogul insusi.Te loveste plictiseala.
N-are cine a ma intelege... .Ia mouse-ul in mana, repede, da X.Il stii foarte bine, sta in coltul din dreapta sus.
Critica-ma!
Fa ce vrei!
Acum, nu sunt in stare sa zic ceva inteligent.
Douaaaaa miiii zeeeceeeee.Uh! Stiu, nu e nimic inteligent.E prostie curata.
Nu am ce zice, mai bine tac! Te rog, nu citi asta, e o pierdere de vreme, cum e blogul insusi.Te loveste plictiseala.
N-are cine a ma intelege... .Ia mouse-ul in mana, repede, da X.Il stii foarte bine, sta in coltul din dreapta sus.
Critica-ma!
Fa ce vrei!
Acum, nu sunt in stare sa zic ceva inteligent.
marți, 17 mai 2011
Uneori simti ca lipseste ceva din tine, ca s-a rupt. Te uiti in spate, sa cauti bucata lipsa si daca ai noroc, o gasesti.
Eu stiu ca am lasat ceva in urma...
Ti se poate intampla si tie sa ai momente sau chiar ore intregi in care sa nu te gandesti la nimic.Sa privesti cerul si sa nu poti spune mai mult decat un stupid: "E frumos" apoi sa te afunzi in linistea gandurilor.
Nu am postat ceva demult.Stiu. Insa m-a cuprins acum un chef nebun de excursii, de numaratu' stelelor, de plimbari interminabile si de muzica Beatles.
Eu stiu ca am lasat ceva in urma...
Ti se poate intampla si tie sa ai momente sau chiar ore intregi in care sa nu te gandesti la nimic.Sa privesti cerul si sa nu poti spune mai mult decat un stupid: "E frumos" apoi sa te afunzi in linistea gandurilor.
Nu am postat ceva demult.Stiu. Insa m-a cuprins acum un chef nebun de excursii, de numaratu' stelelor, de plimbari interminabile si de muzica Beatles.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)