vineri, 10 iunie 2011

O dimineatsa..

Am adormit cu muzică... a cântat toată noaptea. Am visat frumos şi am dormit excelent. M-am trezit de dimineaţă cu chef de dat ordine. Parcă l-am auzit pe tata pe la 6 că mi-a zis "Pa, ai grijă de tine, ţi-am lăsat bani pe birou". Deci rămăsesem cu mama, e logic. Încep s-o strig prin casă... "Mamaaa, unde eeeeşti?". Nimic. OMAGA. Băi, ce Dumnezeu? Sunt singură? Doamne, chiar trebuie să le fac eu pe toate? Ce oameni, ce oameni..

Merg la baie, îmi prind părul şi mă spăl pe faţă şi pe dinţi şi după mă duc la bucătărie să văd ce am prin frigider. Deschid uşa... parcă şi un sandviş (frate, ce aiurea sună, da' aşa cică e corect) era greu de făcut. Chiar şi aşa, îmi iau ingredientele, le pun pe masă. Parcă am poftă şi de nişte ouă... Iau şi două ouă. Le spăl şi le las în prosop, până puneam tigaia pe foc. Mă spăl pe mâini (nu ştiu de ce, dar fac asta foarte des) şi dau să mă şterg cu prosopul. Ouăle o iau la vale. Reuşesc să prind unul, celălalt se sparge. Şterg imediat (nu de alta, dar altfel uitam) şi scot altul. Aceeaşi poveste, numai că acum le-am pus pe amândouă pe aragaz. Dau să spăl roşia, o pun în prosop, iar mă spăl pe mâini, iar dau să mă şterg şi dau şi roşia pe jos. Acum, problemă. Nu o găsesc. Zic "Eh, las', c-o găsesc eu" şi mă duc la aragaz să-mi fac ouăle.

Le pun în tigaie, mă feresc de ulei şi, când mă dau înapoi, calc în roşie. Cum a apărut acolo, habar n-am. Curăţ şi roşia de jos . În timpul ăsta, ouăle se făcuseră, dar îmi era frică să le iau pentru că sărea uleiul pe mine. "Le mai las două-trei minute, că nu-i bai". Între timp, îmi faceam sandvişul. Scap şunca jos, apoi scap şi frunza de salată, dau şi roşia... şi puţină brânză dau pe jos... apoi mă dezechilibrez. Şi zic râzând "Îmi bag picioru'... sau mai bine nu", abandonez chestia pe masă şi îmi iau cafeaua de pe masa pe care o facuse tata. Mai pun în cană, pun puţin zahăr, lapte şi ma duc in dormitor lasand totul vraiste.si ma asez pe pat fix pe telecomanda si pleosc se aprinde teveu unde una ţipa ca idioata. Mă sperii, vărs cana de cafea... îmi propun să nu mă enervez...
Imi aduc aminte de oua care inca faceau bulbuci si pe care le pun intr.o punga cu tot restul lucrurilor de pe masaaa.deschid geamu si le dau unui caine care le mananca pe nerasuflate.
Inchid geamu si observ ca eu tot flamanda am ramas.si ma hotarasc si intru pe mess unde observ ca mari are meditatii.astept sa le termine ca poate am o sansa sa merg cu ea sa mancam.:>inca astept.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu