Expir aer poluat dintr-o lume poluata de amintiri suflate. Stand cu ochii beliti de monitor observ ca pierd timpul cu absurditate cand altii fac ceva util. Ei bine mie nu imi pasa si contiui sa tasetez in ciuda faptului la fel de absurd ca acum cateva minute mi-am facut unghiile, si oja s-ar putea strica.
Nu-mi pasa.
Imi pasa doar de cuvintele acelea rostite pe indelete pe care mi le-ai soptit in noaptea aceea cu inceput dar fara sfarsit. Camera mea e goala. Mereu m-am gandit ca are o acustica foarte buna, si ma gadesc din nou cand aud ecoul tastelor in mintea mea bantuita de amintiri absurde si fara inteles, franturi din pasaje rostite cu pasiune si dulcegarii inutile. Ma gandesc ca daca tot stiai ca imi vei omori demnitatea si puterea de a mai iubi vreodata, tu tot ai continuat sa imi impregnezi in cap cuvinte de iubire. Ma intreb pentru ce si de ce. Nu gasesc raspuns bineinteles, eu nu gasesc niciodata raspuns la nimic si sunt obisnuita.
E noapte, nu am observat.
E mult fum in jur si totul e de o neclaritate opaca. As vrea sa musc cu aviditate din trecut si sa inlaturi partile in care ne intalneam seara si era perfect...dar nu pot.:(
Nu intelegi, nu?
Nici nu trebuie, nu mai exist, e doar umbra mea bantuita de a ta.
Nici nu trebuie, nu mai exist, e doar umbra mea bantuita de a ta.
P.S: poate te-am iubit, fraiere, te-ai gandit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu